Interferența proactivă este efectul perturbator al învățării anterioare asupra rechemării informațiilor noi. Amintirile vechi intervin în calea celor noi.

O persoană care a condus o mașină cu transmisie manuală poate, atunci când conduce pentru prima dată o mașină automată, să apuce un ambreiaj care nu mai este acolo. Studenții care învață o listă de cuvinte și apoi învață o a doua listă descoperă adesea că elementele din prima listă le apar atunci când încearcă să o amintească pe a doua. Cu cât materialul vechi și cel nou sunt mai asemănătoare, cu atât interferența tinde să fie mai puternică.

Interferența proactivă este unul dintre motivele pentru care învățarea succesivă a unor sarcini similare poate fi frustrantă. Este echivalentul interferenței retroactive, în care învățarea nouă perturbă reamintirea materialului mai vechi. Spațierea învățării, utilizarea unor indicii distinctive și acordarea timpului pentru consolidare pot reduce impactul. Fenomenul demonstrează că memoria nu este un set de urme izolate, ci un sistem în care urmele interacționează.

Ceea ce știi deja poate face mai dificilă amintirea a ceea ce tocmai ai învățat.