Modelarea este procesul de observare și imitare a unui comportament specific. Este un mecanism central al învățării sociale.

Experimentele lui Albert Bandura au demonstrat că acțiunile agresive pe care le-au văzut la adulți, în special atunci când modelul este recompensat sau rămâne nepedepsit, ale copiilor imită cu ușurință, în special atunci când modelul este recompensat sau rămâne nepedepsit. Modelarea nu se limitează la agresivitate; aceasta susține dobândirea limbajului, a abilităților sociale, a obiceiurilor de muncă și a standardelor morale. Atenția la model, reținerea a ceea ce a fost observat, capacitatea de a reproduce comportamentul și motivația de a face acest lucru, toate influențează dacă modelarea are loc.

Modelele vii, modelele simbolice din mass-media și instrucțiunile verbale pot servi drept surse. Oamenii sunt mai predispuși să imite modele similare, cu statut social ridicat sau de succes. Modelarea este utilizată în mod deliberat în terapie - terapeuții demonstrează abilități de adaptare - și în educație, unde profesorii și colegii oferă exemple de performanță dorită.

Multe dintre lucrurile pe care oamenii știu să le facă au fost mai întâi observate și apoi încercate.