Vârsta mintală este o măsură a dezvoltării intelectuale concepută inițial de Alfred Binet. Reprezintă vârsta cronologică care corespunde de obicei unui anumit nivel de performanță la teste.

Binet și colegul său, Théodore Simon, au creat sarcini cu dificultate crescătoare și au determinat vârsta medie la care copiii puteau trece fiecare set. Se spunea că un copil care putea finaliza itemii transmiși în mod normal de copiii de zece ani avea o vârstă mentală de zece ani, indiferent de vârsta cronologică reală. Compararea vârstei mentale cu vârsta cronologică a produs coeficientul de inteligență inițial: vârsta mentală împărțită la vârsta cronologică, înmulțită cu 100.

Testele moderne de inteligență au abandonat în mare măsură conceptul de vârstă mintală în favoarea scorurilor de deviație care compară un individ cu colegii de aceeași vârstă. Cu toate acestea, ideea de bază - că performanța la teste poate fi raportată la normele de dezvoltare - rămâne. Vârsta mintală este încă uneori utilizată în contexte educaționale pentru a descrie nivelul aproximativ la care funcționează un copil.

Scala lui Binet a transformat observarea a ceea ce pot face copiii de diferite vârste într-un instrument practic pentru identificarea celor care aveau nevoie de ajutor suplimentar.