Generalizarea este tendința de a răspunde la stimuli care seamănă cu stimulul condiționat original. Odată ce un răspuns a fost învățat la un anumit indiciu, indicii similare provoacă și ele răspunsul, deși de obicei mai slab.

Un copil mușcat de un anumit câine se poate teme de alți câini sau chiar de alte animale. Un ton asociat cu mâncarea produce salivație nu doar la acel ton exact, ci și la tonuri de frecvențe apropiate. Gradientul de generalizare arată că puterea răspunsului scade pe măsură ce noul stimul devine mai puțin similar cu originalul. Antrenamentul de discriminare poate accentua gradientul, astfel încât doar o gamă restrânsă de stimuli să rămână eficientă.

Generalizarea este adaptivă. Permite transferul învățării la situații noi, dar corelate, fără a fi nevoie ca fiecare situație să fie experimentată. Devine maladaptativă atunci când răspândirea este prea largă - ca în cazul fobiilor care se extind mult dincolo de pericolul inițial. Același principiu funcționează în condiționarea operantă și în învățarea categoriilor umane.

Învățarea ar avea un folos limitat dacă s-ar aplica doar stimulului exact care a fost antrenat. Generalizarea îi extinde raza de acțiune.