Prejudecata de confirmare este tendința de a căuta, interpreta și reține informații într-un mod care confirmă propriile convingeri preexistente. Contra-dovezile sunt observate mai puțin ușor, interpretate mai sceptic sau pur și simplu uitate.

Această prejudecată apare în multe contexte. Persoanele care testează o ipoteză tind să caute instanțe confirmatoare, mai degrabă decât potențiale falsificări. Partizanii politici interpretează aceleași știri în moduri opuse. Oamenii de știință nu sunt imuni; ei pot concepe studii care sunt mai susceptibile să susțină teoriile favorizate sau să explice rezultatele incomode. Chiar și evaluarea propriilor trăsături de personalitate arată acest tipar: dovezile calităților dorite sunt acceptate mai ușor decât dovezile celor nedorite.

Prejudecata de confirmare nu este o lipsă de onestitate deliberată. Ea provine din operațiunile obișnuite ale atenției, memoriei și raționamentului, toate acestea fiind influențate de structurile de cunoștințe existente. Conștientizarea prejudecății îi poate reduce efectele - căutarea activă a dovezilor care infirmă, luarea în considerare a contrariului sau utilizarea protocoalelor decizionale structurate - dar tendința în sine este robustă și răspândită.

Odată ce o convingere este înrădăcinată, mintea tinde să o protejeze. Prejudecata de confirmare este numele acestei tendințe protectoare.