Un test de performanță măsoară ceea ce o persoană a învățat deja. Spre deosebire de un test de aptitudini, care încearcă să prezică performanța viitoare, un test de performanță analizează retrospectiv cunoștințele și abilitățile dobândite prin instruire sau experiență.

Examenele din sala de clasă, evaluările de la sfârșitul cursului și examenele de licențiere profesională sunt toate teste de performanță. Cele bine construite eșantionează domeniul de conținut sistematic, astfel încât un scor mare indică stăpânirea materiei, mai degrabă decât ghicirea norocoasă sau inteligența la teste. Standardizarea permite compararea între indivizi și în timp; fiabilitatea și validitatea conținutului sunt cerințele tehnice care diferențiază testele utile de cele slabe.

Criticii subliniază că testele de performanță pot restrânge programa către ceea ce este ușor de măsurat și pot dezavantaja elevii a căror învățare este puternică, dar ale căror performanțe la teste sunt slabe. Apărătorii răspund că, fără o formă de evaluare sistematică, este dificil de știut dacă predarea a fost eficientă. Tensiunea este reală și continuă.

Folosit cu înțelepciune, un test de performanță oferă o imagine de ansamblu asupra competenței actuale. Nu definește valoarea unei persoane și nu îi fixează limitele viitoare.