Statele își formalizează uneori cooperarea prin tratate care le angajează la sprijin reciproc. O alianță este un astfel de acord, de obicei axat pe securitate, dar uneori extins la coordonare economică sau politică.

Alianțele pot fi bilaterale sau multilaterale. Acestea pot obliga membrii să se consulte, să împărtășească informații sau să trateze un atac asupra uneia dintre țări ca un atac asupra tuturor. NATO rămâne cel mai proeminent exemplu contemporan de alianță de apărare colectivă. Alianțele istorice au modelat rezultatele războaielor și echilibrul puterii timp de secole.

Apartenența aduce beneficii și costuri. Aliații dobândesc descurajare și resurse comune; de ​​asemenea, acceptă constrângeri asupra acțiunii unilaterale și riscul de a fi atrași în conflicte care nu sunt cauzate de ei. Alianțele evoluează, se extind sau se dizolvă pe măsură ce interesele și amenințările se schimbă. Diplomații depun eforturi considerabile pentru a gestiona așteptările și poverile pe care le creează angajamentele alianței.

• Acord formal de sprijin reciproc
• Adesea centrat pe garanții de securitate
• Poate fi bilateral sau multilateral
• Modelează comportamentul strategic al statelor membre