Utilitarismul susține că acțiunea corectă este cea care maximizează fericirea sau utilitatea generală. Jeremy Bentham și John Stuart Mill sunt susținătorii clasici. Bentham a susținut că plăcerea și durerea sunt singurele bine și rău intrinseci și că ar trebui să țintim spre cea mai mare fericire a celui mai mare număr. Mill a rafinat teoria, distingând plăcerile superioare de cele inferioare și argumentând că plăcerile intelectuale și morale sunt superioare. Utilitarismul este o teorie consecvențialistă. Evaluează acțiunile după rezultatele lor, nu după intențiile sau regulile lor. De asemenea, este o teorie universală. Ne cere să luăm în considerare fericirea tuturor în mod egal, nu doar pe a noastră sau pe a grupului nostru.

Utilitarismul a avut o influență puternică în economie, politici publice și etică. Acesta bazează analiza cost-beneficiu și economia bunăstării. De asemenea, a fost criticat. Criticii susțin că poate justifica sacrificarea indivizilor pentru binele comun, că este prea exigent și că ignoră drepturile și dreptatea. Apărătorii răspund că utilitarismul, înțeles corect, respectă drepturile și dreptatea deoarece acestea promovează fericirea generală. Variantele includ utilitarismul actului, care evaluează acțiunile individuale, și utilitarismul regulilor, care evaluează regulile. Utilitarismul preferințelor se concentrează pe satisfacerea preferințelor, mai degrabă decât pe maximizarea plăcerii. Dezbaterea dintre utilitarieni și criticii lor continuă.

Tipuri de utilitarism

• Acționează. Evaluează fiecare acțiune în funcție de consecințele sale.
• Regulă. Evaluează regulile în funcție de consecințele lor.
• Preferință. Maximizați satisfacerea preferințelor.
• Hedonistic. Maximizează plăcerea și minimizează durerea.

Utilitarismul nu este același lucru cu egoismul. Egoismul urmărește propria fericire a agentului. Utilitarismul urmărește fericirea tuturor în mod egal.