Structuralismul este o metodă de analiză care se concentrează pe structurile subiacente. Caută tiparele profunde care modelează fenomenele de suprafață. În lingvistică, caută regulile limbajului. În antropologie, caută structurile mitului și ale legăturilor de rudenie. În literatură, caută structurile narațiunii. Suprafața variază. Structura este constantă.

Mișcarea a apărut în Franța în anii 1950 și 1960. Claude Lévi-Strauss a aplicat structuralismul în antropologie. Roland Barthes l-a aplicat în literatură. Ferdinand de Saussure a oferit fundamentul lingvistic. Aceștia au susținut că sensul provine din diferență. Un cuvânt înseamnă ceea ce înseamnă pentru că nu este alcătuit din alte cuvinte. Structura este un sistem de diferențe.

Concepte structuraliste

• Limba și eliberarea condiționată: sistemul și utilizarea sa.
• Semnificant și semnificat: cuvântul și conceptul.
• Opoziții binare: perechi de termeni care structurează sensul.
• Structura profundă: regulile fundamentale.
• Structura suprafeței: fenomenele observabile.

Structuralismul a fost influent. A oferit o abordare științifică a culturii. A căutat tipare universale. A contestat ideea că sensul este subiectiv. A susținut că sensul este sistematic. Dar structuralismul a fost criticat. Poststructuralistii au spus că este prea static. A ignorat istoria. A ignorat puterea. A presupus o structură stabilă care nu există. Structuralismul a intrat în declin în anii 1970. Dar influența sa rămâne. Ne-a învățat să căutăm tipare profunde. Ne-a învățat că sensul este relațional. Ne-a învățat că suprafața nu este întreaga poveste. Structuralismul este o metodă. Nu este singura metodă. Dar este una puternică. Caută sub suprafață. Găsește structura. Aceasta este contribuția sa.