Post hoc este o eroare care presupune cauzalitatea din corelație. Provine din latinescul *post hoc ergo propter hoc*, care înseamnă *după aceasta*, prin urmare, din cauza acesteia. Eroarea presupune că, deoarece un eveniment a urmat după altul, primul l-a cauzat pe al doilea. Cocoșul cântă și soarele răsare. Cocoșul nu a cauzat răsăritul soarelui. Secvența este corelația, nu cauzalitatea.

Eroarea este frecventă în superstiții. O pisică neagră îți taie calea și ai ghinion. Pisica nu a cauzat ghinionul. Cele două evenimente nu au legătură. Eroarea este frecventă și în medicină. Un pacient ia un supliment și se simte mai bine. Suplimentul ar fi putut ajuta. Sau pacientul s-ar fi putut recupera singur. Secvența singură nu dovedește cauzalitatea.

Exemple post-hoc

• Am purtat șosetele mele norocoase și am câștigat jocul, așa că șosetele au cauzat victoria.
• Am luat un medicament nou și durerea de cap mi-a trecut, așa că medicamentul a funcționat.
• Economia s-a îmbunătățit după reducerea impozitelor, așa că reducerea impozitelor a cauzat îmbunătățirea.
• Am mâncat la restaurantul acela și m-am îmbolnăvit, așa că restaurantul mi-a cauzat boala.
• Cocoșul a cântat și soarele a răsărit, așa că cocoșul a provocat răsăritul.

Post hoc este o eroare de cauzalitate. Remediul este de a căuta dovezi ale unui mecanism cauzal. Are suplimentul un efect biologic cunoscut? Există un studiu controlat? Secvența nu este suficientă. Corelația nu este cauzalitate. Aceasta este lecția. Lumea este plină de coincidențe. Două evenimente pot apărea în secvență fără a fi conectate. Mintea umană vede tipare. Vede cauze acolo unde nu există. Post hoc este o eroare naturală. Este nevoie de disciplină pentru a o evita. Data viitoare când presupuneți cauzalitatea din secvență, întrebați-vă: există un mecanism? Există dovezi? Răspunsul ar putea fi nu. Secvența ar putea fi o coincidență. Cocoșul ar putea fi doar norocos.