Monismul susține că realitatea constă dintr-o singură substanță sau principiu. Acesta contrastează cu dualismul, care susține că există două, și cu pluralismul, care susține că există mai multe. Monismul vine în diferite forme. Materialismul este un monism: există doar materia. Idealismul este un monism: există doar mintea sau spiritul. Monismul neutru susține că substanța fundamentală nu este nici mentală, nici fizică, ci ceva anterior ambelor. Spinoza a susținut că există o singură substanță, pe care a numit-o Dumnezeu sau Natură, și că mintea și corpul sunt două atribute ale acesteia.

Monismul are o istorie lungă. Filosofii presocratici au căutat un principiu unic în spatele diversității lucrurilor. Thales a spus apă. Anaximene a spus aer. Heraclit a spus foc. Parmenide a spus ființă. În filosofia indiană, Advaita Vedanta susține că realitatea este o conștiință unică, non-duală. Monismul este atractiv deoarece evită problema interacțiunii care afectează dualismul. Dacă există un singur fel de lucru, nu există niciun mister despre modul în care interacționează două feluri. Dar monismul se confruntă cu propriile probleme. Dacă totul este materie, cum explicăm conștiința? Dacă totul este minte, cum explicăm aparenta independență a lumii fizice? Dezbaterea dintre monism, dualism și pluralism continuă.

Forme de monism

• Materialism. Există doar materia.
• Idealism. Există doar mintea sau spiritul.
• Monism neutru. O singură substanță neutră stă la baza atât a minții, cât și a materiei.
• Monism prioritar. Întregul este anterior părților sale.

Monismul nu este același lucru cu simplitatea. O singură substanță poate fi complexă și poate avea multe atribute.