Întreabă pe cineva cine este și ți-ar putea spune o meserie, un oraș natal, o religie, un diagnostic, un club de fotbal. Identitatea este răspunsul la această întrebare, dar nu este un singur răspuns. Se schimbă în funcție de context. Aceeași persoană este mamă acasă, subordonată la locul de muncă, lider într-un grup de voluntari. Fiecare rol are propriul scenariu.

Filosofii au dezbătut dacă identitatea este o substanță, o narațiune sau o construcție socială. John Locke a susținut că identitatea personală se bazează pe continuitatea memoriei. David Hume nu a găsit un sine stabil, ci doar un pachet de percepții. Psihologia modernă adaugă că identitatea este parțial aleasă și parțial atribuită. Poți decide să devii vegetarian, dar nu poți decide să fii tratat ca alb într-o societate care te rasializează.

Straturi de identitate

• Personal: trăsături, valori, amintiri, aspirații.
• Social: roluri, apartenențe la grupuri, etichete impuse de alții.
• Colectiv: istorie, limbă, teritoriu, luptă comune.

Conflictul izbucnește adesea atunci când aceste straturi se ciocnesc. Un adolescent dintr-o familie tradițională adoptă un nume și pronume noi. O națiune redenumește o stradă. Identitatea nu este doar o descriere. Este o afirmație, iar afirmațiile sunt contestate.