Epistemologia este studiul cunoașterii. Se întreabă ce este cunoașterea, cum o obținem și cât de multă putem avea. Analiza standard, datând de la Teitetul lui Platon, definește cunoașterea ca fiind o credință adevărată justificată. Știi ceva dacă crezi în el, este adevărat și ai motive întemeiate să crezi în el. Edmund Gettier a contestat această definiție în 1963 cu cazuri în care cineva a avut o credință adevărată justificată, dar pare să nu știe. Căutarea unei analize mai bune continuă.

Epistemologii studiază, de asemenea, sursele de cunoaștere: percepția, rațiunea, memoria, mărturia și introspecția. Ei se întreabă dacă cunoașterea necesită certitudine sau dacă justificarea falibilă este suficientă. Ei dezbat internalismul, care susține că justificarea depinde de ceea ce este accesibil cunoscătorului, și externalismul, care susține că aceasta depinde de fapte despre mediul cunoscătorului. Ei investighează scepticismul, opinia că cunoașterea este imposibilă sau foarte limitată. De asemenea, studiază epistemologia socială, care examinează modul în care cunoașterea este produsă și transmisă în comunități, și epistemologia formală, care folosește probabilitatea și logica pentru a modela credința și dovezile.

Întrebări centrale

• Definiție.
• Surse.
• Justificare.
• Scepticism.

Epistemologia contează dincolo de filosofie. Ea influențează știința, dreptul, educația și orice domeniu în care dovezile și adevărul sunt în joc.