Epicur a deschis o școală în Atena numită Grădina. Aceasta admitea femei și sclavi, ceea ce era neobișnuit la acea vreme. Scopul nu era indulgența, ci liniștea. Plăcerea, pentru Epicur, însemna absența durerii și a tulburării, nu căutarea luxului. O masă simplă, o companie bună și libertatea de frică erau suficiente. Cea mai înaltă plăcere era ataraxia, o stare de calm al minții, și aponia, libertatea de durerea corporală.

Epicureismul este adesea înțeles greșit ca hedonism. Epicur a avertizat împotriva exceselor, deoarece acestea duc la durere. El a recomandat moderația, prietenia și filosofia ca fiind calea către o viață bună. Despre moarte, el a susținut că aceasta nu este nimic pentru noi: când suntem, moartea nu există; când moartea există, noi nu suntem. Frica de moarte este irațională și ruinează viața. De asemenea, el a susținut o formă de atomism, urmându-l pe Democrit, susținând că universul este alcătuit din atomi și vid. Zeii, dacă există, nu intervin în treburile umane. Lucrețiu, un poet roman, a expus filosofia epicureană în Despre natura lucrurilor, care a influențat știința modernă și gândirea seculară.

Principii epicureene

• Plăcere.
• Moderație.
• Prietenie.
• Moarte.

Epicureismul este o filozofie practică. Se întreabă cum să trăiești bine, nu doar cum să gândești corect.