Apelul la ignoranță este o eroare care susține că ceva este adevărat pentru că nu a fost dovedit a fi fals. Sau fals pentru că nu a fost dovedit a fi adevărat. Absența dovezilor este tratată ca dovadă. Nu este. Nu poți demonstra o negativitate. Faptul că nimeni nu a dovedit că nu există fantome nu înseamnă că fantomele există. Înseamnă că nimeni nu a demonstrat niciuna dintre variante.

Eroarea este frecventă în dezbaterile despre Dumnezeu, extratereștri și teorii ale conspirației. Nu poți dovedi că Dumnezeu nu există, deci Dumnezeu există. Aceasta este eroarea. Poziția corectă este agnosticismul: nu știm. Sarcina probei revine persoanei care face afirmația. Susținătorul trebuie să furnizeze dovezi. Scepticul nu trebuie să demonstreze negativul.

Exemple de apel la ignoranță

• Nimeni nu a dovedit că extratereștrii nu vizitează Pământul, așa că o fac.
• Nu poți dovedi că Dumnezeu nu există, deci Dumnezeu există.
• Nimeni nu a demonstrat că vaccinul este periculos, deci este sigur.
• Oamenii de știință nu au explicat totul, deci teoria este greșită.
• Nu există dovezi de fraudă, deci alegerile au fost corecte.

Apelul la ignoranță este uneori numit argumentum ad ignorantiam. Este o eroare de irelevanță. Lipsa dovezilor nu este o dovadă a nimicului. Este doar lipsă de dovezi. În știință, absența dovezilor este adesea punctul de plecare al investigației. Nu este o concluzie. În drept, prezumția de nevinovăție nu este un apel la ignoranță. Este o regulă procedurală. Acuzarea trebuie să dovedească vinovăția. Apărarea nu trebuie să dovedească nevinovăția. Asta e diferit. Apelul la ignoranță este o eroare logică. Confundă ceea ce nu știm cu ceea ce este adevărat. Lumea este plină de lucruri pe care nu le știm. Asta nu le face adevărate sau false. Le face necunoscute.