Apelul la autoritate este o eroare care se bazează pe opinia unei figuri de autoritate în loc de dovezi. Autoritatea poate fi un expert. Autoritatea poate fi o celebritate. Eroarea apare atunci când autoritatea nu este expertă în domeniul relevant sau când opinia autorității este tratată ca dovadă. Experții pot greși. Experții nu sunt de acord. Apelul la autoritate evită dovezile.

Eroarea este frecventă în publicitate. Un atlet faimos susține o cereală pentru micul dejun. Atletul nu știe nimic despre nutriție. Recomandarea este irelevantă. Eroarea este, de asemenea, frecventă în politică. Un general respectat susține o politică fiscală. Generalul cunoaște strategia militară, nu economia. Susținerea este irelevantă.

Exemple de apel la autoritate

• Acest doctor spune că suplimentul funcționează, deci trebuie să funcționeze.
• Einstein credea în Dumnezeu, deci Dumnezeu există.
• Președintele susține războiul, deci trebuie să fie just.
• Un laureat al Premiului Nobel susține această teorie economică.
• Profesorul meu spune că este adevărat, așa este.

Apelul la autoritate nu este întotdeauna eronat. Uneori, autoritatea este relevantă. Opinia unui cardiolog despre bolile de inimă are greutate. Opinia unui climatolog despre schimbările climatice are greutate. Eroarea apare atunci când autoritatea este irelevantă sau când apelul înlocuiește dovezile. Utilizarea corectă a autorității este ca un ghid, nu ca o dovadă. Opinia unui expert este o dovadă, dar nu este concludentă. Alți experți ar putea să nu fie de acord. Dovezile ar putea indica contrariul. Apelul la autoritate devine o eroare atunci când blochează investigația. Autoritatea este o scurtătură. Uneori, scurtăturile sunt utile. Uneori te duc de pe o prăpastie.