Inflamația este echipa de reparare a organismului. Aceasta aduce sânge, celule imunitare și semnale chimice la locul unei leziuni sau infecții. Utilă pe termen scurt, dar dăunătoare atunci când persistă. Medicamentele antiinflamatoare inhibă acest răspuns, iar acestea se împart în două familii foarte diferite.

Antiinflamatoarele steroidiene, sau corticosteroizii, imită cortizolul. Sunt puternice și rapide, utilizate pentru crize de astm, alergii severe și afecțiuni autoimune. Utilizarea pe termen lung duce la creștere în greutate, pierdere osoasă, creșterea glicemiei și imunosupresie. Medicamentele antiinflamatoare nesteroidiene, AINS, sunt mai blânde și disponibile fără prescripție medicală. Ibuprofenul, naproxenul și aspirina blochează enzimele COX și reduc prostaglandinele, ameliorând durerea, febra și umflarea. Acestea pot irita stomacul și, în doze mari, pot stresa rinichii.

Alegerea între ele se reduce la situație:

• Leziune acută. Un AINS, pe termen scurt, suficient de des.
• Acutizare autoimună. Corticosteroizi, reduși treptat cât mai curând posibil.
• Artrită cronică. Un AINS sau un medicament modificator al bolii, în funcție de severitate.
• Astm sau alergie severă. Corticosteroizi inhalatori sau orali.

Noile medicamente biologice vizează molecule inflamatorii specifice, cum ar fi TNF sau interleukina-6. Acestea costă mult mai mult decât o sticlă de ibuprofen, dar îi scutesc pe pacienți de supresia generală a medicamentelor mai vechi.