Sunetul se deplasează mai departe în apă decât lumina sau undele radio, ceea ce îl face instrumentul preferat pentru detectarea mediului subacvatic. Sonarul — navigație și măsurare sonoră — emite impulsuri acustice și interpretează ecourile care se întorc pentru a detecta obiecte, a măsura distanțe și a cartografia suprafețe.

Sonarul activ transmite un semnal și ascultă reflexiile; sonarul pasiv ascultă doar sunetele produse de țintele în sine. Aplicațiile includ cartografierea fundului mării, găsirea peștilor, navigarea, detectarea submarinelor și comunicarea. Alegerea frecvenței implică un compromis: frecvențele înalte oferă o rezoluție mai fină, dar o rază de acțiune mai scurtă; frecvențele joase călătoresc mai departe, dar rezolvă mai puține detalii.

Sonarele științifice măsoară biomasa, detectează bulele de gaz și imaginează structurile geologice. Sistemele militare și comerciale au priorități de proiectare diferite. Îngrijorarea cu privire la efectele sonarului intens asupra mamiferelor marine a dus la restricții operaționale în unele regiuni. În ciuda dezvoltării metodelor optice și electromagnetice, sonarul rămâne indispensabil pentru majoritatea teledetecțiilor subacvatice.

• Folosește sunetul pentru a detecta și localiza obiecte subacvatice
• Forme active și pasive
• Esențial pentru cartografiere, pescuit și navigație
• Frecvența determină raza de acțiune și rezoluția