Muzica populară aparține tradițiilor oamenilor obișnuiți, mai degrabă decât compozitorilor profesioniști instruiți. Cântecele și piesele instrumentale sunt transmise pe cale urechii, adesea schimbându-se ușor în funcție de generație sau regiune. Subiectele sunt viața de zi cu zi, munca, dragostea, istoria și sărbătorile comunității.

Instrumentația tinde să fie portabilă și accesibilă: voce, vioară, chitară, acordeon, banjo și diverse tobe sau fluiere. Multe tradiții populare au influențat ulterior compozitorii clasici și stilurile populare. Înregistrările de teren și colecțiile academice au păstrat materiale care altfel ar fi putut dispărut.

Muzicienii folk contemporani continuă să interpreteze repertoriul tradițional, compunând în același timp cântece noi în același spirit. Festivalurile, cluburile și întâlnirile informale mențin muzica socială și participativă. Granița dintre folk și alte genuri este poroasă, însă accentul pus pe proprietatea comunală și transmiterea orală rămâne distinctiv.

A asculta muzică folk se simte adesea ca și cum ai auzi o conversație care durează de secole.