Două note cu aceeași înălțime și durată pot suna complet diferit în funcție de modul în care încep și se termină. Articulația descrie aceste diferențe. Legato conectează notele lin; staccato le scurtează; accentele dau notelor selectate o greutate suplimentară.

Instrumentiștii cu coarde își modifică presiunea și viteza arcușului. Instrumentiștii de suflat controlează limba și aerul. Pianiștii ajustează atacul și eliberarea. Soliștii modelează consoanele și vocalele. Marcajele din partitură ghidează aceste alegeri, însă interpreții experimentați aplică și articulația instinctiv pentru a clarifica frazarea.

Articulația clară ajută ascultătorii să perceapă ritmul și structura. Articulația neclare poate estompa chiar și o linie bine scrisă. În interpretarea în ansamblu, articulația unificată menține grupul unit. Compozitorii și editorii marchează cu atenție articulațiile, deoarece acestea fac parte din caracterul muzicii.

Practica izolează adesea articulația, astfel încât gesturile fizice devin automate.