Pe perioade lungi de timp, vântul dintr-o anumită locație tinde să bată mai des dintr-o direcție decât din altele. Această direcție preferată definește vântul predominant. Modelele de circulație globală produc principalele zone: vânturi alizee, vânturi de vest și vânturi polare de est.

Geografia locală modifică fluxul la scară largă. Lanțurile muntoase, liniile de coastă și văile își pot crea propriile direcții predominante. Cunoașterea vânturilor predominante ghidează orientarea pistelor de aterizare, amplasarea turbinelor eoliene și proiectarea clădirilor pentru ventilație naturală.

Rozele vânturilor rezumă frecvența vânturilor din fiecare direcție pe parcursul unor luni sau ani. Schimbările sezoniere ale vânturilor predominante sunt esențiale pentru climatele musonice. Schimbările în modelele vântului predominant pot semnala schimbări mai ample în circulația atmosferică.

Marinarii și primii exploratori se bazau pe cunoașterea acestor vânturi pentru navigație.