Variația comună descrie o relație în care o variabilă variază direct cu produsul a două sau mai multe alte variabile. Dacă z variază împreună cu x și y, atunci z este egal cu k ori x ori y, unde k este o constantă. Dublul lui x și z se dublează. Dublul lui y și z se dublează. Dublul ambelor și z se cvadruplează.

Volumul unei prisme dreptunghiulare variază împreună cu lungimea, lățimea și înălțimea sa. V = lwh. Constanta k este 1. Aria unui triunghi variază împreună cu baza și înălțimea sa. A = 1/2 bh. Constanta este 1/2. Forța gravitațională variază împreună cu masele a două obiecte și invers cu pătratul distanței dintre ele. Aceasta este legea lui Newton a gravitației universale.

Exemple de variații articulare

• Volumul unei prisme: V = lwh.
• Aria unui triunghi: A = 1/2 bh.
• Forța gravitațională: F = G m1 m2 / r^2.
• Putere electrică: P = VI.
• Legea gazelor ideale: PV = nRT.

Variația articulară combină variația directă cu variabile multiple. Dacă z variază împreună cu x și y, iar x este constant, z variază direct cu y. Dacă y este constant, z variază direct cu x. Constanta k ajustează relația la situația specifică. În fizică, constantele sunt adesea fundamentale. G este constanta gravitațională. R este constanta gazului ideal. În afaceri, constanta poate fi un factor de conversie sau o rată de eficiență. Variația articulară este un instrument puternic de modelare. Ea surprinde modul în care mai mulți factori se combină pentru a produce un rezultat. Cu cât sunt mai mulți factori, cu atât relația este mai complexă. Dar structura este simplă: z este egal cu k înmulțit cu produsul variabilelor. Această simplitate face ca variația articulară să fie utilă în știință, inginerie și economie.