În unele limbi, înălțimea sunetului nu este doar melodică, ci și lexicală. Tonul este utilizarea modelelor de înălțime pentru a distinge semnificațiile cuvintelor sau categoriile gramaticale, ca în multe limbi din Africa, Asia de Est și cele două Americi.

Tonurile de nivel și tonurile de contur se combină în inventare specifice limbii. Regulile sandhi tonale modifică tonurile în secvență. Ortografiile pot marca tonul cu diacritice, numere sau deloc, creând provocări pentru alfabetizare și documentare.

Limbile non-tonale folosesc înălțimea sunetelor în principal pentru intonație; limbile tonale o folosesc atât pentru contrast lexical, cât și pentru intonație. Cercetătorii de teren testează perechi minime care diferă doar prin ton. O greșeală de auz a tonului poate produce cuvinte complet diferite.

• Tonul folosit pentru a distinge sensul
• Include tipuri de tonuri de nivel și contur
• Sub rezerva deciziilor sandhi și ortografice
• Lexical în limbile tonale, spre deosebire de intonația pură