Același fonem nu sună întotdeauna identic. Un alofon este o variantă fonetică condiționată de context a unui fonem care nu schimbă sensul cuvântului în limba respectivă.

[pʰ] aspirat în engleză din pin și [p] neaspirat în spin sunt alofone ale lui /p/. Vorbitorii le tratează ca fiind același sunet, chiar dacă instrumentele prezintă diferențe clare. Un contrast care este fonemic într-o limbă poate fi alofonic în alta.

Fonologii găsesc alofonii verificând distribuția complementară și absența perechilor minime. Transcrierea restrânsă îi obligă pe studenți să observe detalii pe care fonologia lor nativă le filtrează de obicei. Regulile alofonice formează o parte esențială a modelului sonor al oricărei limbi.

• Variantă fonetică previzibilă a unui fonem
• Nu distinge sensul în limbaj
• Adesea în distribuție complementară
• Specific limbii, mai degrabă decât universal