Sintaxa este setul de reguli care guvernează modul în care cuvintele se combină în fraze și propoziții. Aceste reguli determină că „Pisica a urmărit șoarecele” este bine format, în timp ce „A urmărit pisica și șoarecele” nu este. Sintaxa este distinctă de sens; o propoziție poate fi gramaticală, dar totuși lipsită de sens, ca în celebrul exemplu al lui Chomsky „Ideile verzi incolore dorm furios”.

Limbile diferă dramatic în sistemele lor sintactice. Unele se bazează foarte mult pe ordinea cuvintelor; altele folosesc sisteme bogate de marcare a cazurilor. Cu toate acestea, toate limbile umane par să aibă în comun anumite caracteristici de design abstract, fapt care a alimentat teoriile unei gramatici universale înnăscute.

Copiii dobândesc sintaxa limbii lor materne cu puține instrucțiuni explicite, stăpânind de obicei modelele de bază până la vârsta de patru sau cinci ani. Cunoașterea sintactică este în mare parte inconștientă; vorbitorii pot judeca propozițiile ca fiind gramaticale sau nu fără a putea enunța regulile pe care le aplică.

• Reguli pentru combinarea cuvintelor în propoziții
• Independent de conținutul semantic
• Variază în funcție de limbă, dar prezintă proprietăți universale
• Dobândit devreme și în mare parte implicit

Tulburările care afectează selectiv procesarea sintactică oferă dovezi suplimentare că gramatica constituie o componentă distinctă a sistemului lingvistic.