Stresul este procesul prin care o persoană percepe și răspunde la evenimente evaluate ca amenințătoare sau provocatoare. Aceeași situație obiectivă - un discurs public, un test medical, un termen limită strâns - poate produce stres intens la un individ și o ușoară excitare la altul. Prin urmare, evaluarea este esențială.

Răspunsul fiziologic implică sistemul nervos simpatic și axa hipotalamo-hipofizo-adrenală. Ritmul cardiac crește, se eliberează cortizol, iar resursele sunt mobilizate pentru acțiune imediată. Pe termen scurt, răspunsul este adaptiv. Atunci când activarea este prelungită sau repetată fără recuperare, uzura se acumulează, iar riscurile pentru sănătate cresc.

Cercetările psihologice disting stresul acut de stresul cronic și examinează strategiile de adaptare care variază de la acțiuni centrate pe problemă până la reglarea emoțiilor și sprijinul social. Diferențele individuale în ceea ce privește reziliența, experiența anterioară și resursele disponibile moderează puternic rezultatele.

• Tranzacția dintre persoană și mediu
• Implică evaluarea cognitivă
• Forme acute versus cronice
• Componente fiziologice și psihologice

Managementul eficient combină adesea reducerea factorilor de stres inutili cu îmbunătățirea abilităților de coping și a practicilor de recuperare.