Semantica este studiul sensului în limbaj. Se ocupă de modul în care cuvintele, sintagmele și propozițiile se corelează cu concepte, obiecte și situații din lume. Cuvântul „câine” se referă la o anumită clasă de animale; propoziția „Câinele a urmărit pisica” descrie un anumit tip de eveniment. Semantica caută regulile și reprezentările care fac posibile aceste corelări.

La nivel de cuvânt, semantica lexicală examinează sensul, referința și relațiile precum sinonimia și antonimia. La nivel de propoziție, semantica compozițională investighează modul în care semnificațiile părților se combină în funcție de structura sintactică. Pragmatica, uneori distinsă de semantică, adaugă contribuția contextului și a intenției vorbitorului.

Copiii dobândesc cunoștințe semantice treptat. Înțelesurile timpurii ale cuvintelor sunt adesea supraextinse sau subextinse. Vorbitorii adulți continuă să rafineze și să extindă rețeaua semantică de-a lungul vieții. Tulburări precum afazia pot afecta selectiv procesarea semantică, lăsând în același timp alte componente ale limbajului relativ intacte.

• Semnificația cuvintelor și propozițiilor
• Niveluri lexicale și compoziționale
• Relațiile dintre semnificații
• Distins de sintaxă și pragmatică

Fără semantică, limbajul ar fi un sistem formal gol, incapabil de comunicare.