Când ultimii vorbitori mor fără a transmite limba, aceasta moare. Moartea limbii este încetarea completă a utilizării unei limbi ca limbă vernaculară comunitară, ducând la dispariția sa ca sistem viu.

Moartea urmează adesea unei perioade de periclitare și schimbare, timp în care domeniile de utilizare se micșorează, iar copiii încetează să mai învețe limba. Cauzele includ asimilarea forțată, colapsul demografic și stimulentele economice pentru a adopta o limbă dominantă. Semivorbitorii și cei cu memorie pot păstra cunoștințe parțiale după ce utilizarea fluentă se termină.

Documentația poate păstra înregistrările, iar mișcările de renaștere trezesc ocazional limbi adormite, dar pierderea utilizării fluente intergeneraționale este profundă. Fiecare moarte reduce diversitatea sistemelor expresive umane și cunoștințele pe care acestea le codifică.

• Extincția unei limbi ca și cod comunitar viu
• De obicei precedată de schimbarea și pierderea achiziției copilului
• Condusă de forțe sociale, politice și demografice
• Poate lăsa în urmă doar înregistrări de arhivă