Limba nu este niciodată uniformă. Un dialect este o varietate a unei limbi caracteristică unei anumite regiuni sau unui anumit grup social. Acesta include vocabular distinct, pronunție și uneori modele gramaticale. Vorbitorii diferitelor dialecte ale aceleiași limbi se pot înțelege de obicei între ei, deși diferențele pot fi imediat sesizabile.

Dialectele se dezvoltă prin izolare geografică, separare socială și modele istorice de așezare. Nu sunt versiuni inferioare ale unei limbi standard; sunt varietăți sistematice cu propriile reguli. Noțiunea de dialect „standard” este în mare măsură o construcție socială și politică, mai degrabă decât una lingvistică. În literatură, dialectul poate transmite autenticitate, poziție socială sau identitate regională atunci când este tratat cu grijă și acuratețe.

Atitudinile față de dialecte reflectă adesea ierarhii sociale mai largi. Unele varietăți sunt prestigioase; altele sunt stigmatizate. Lingviștii documentează dialectele pentru a păstra diversitatea lingvistică și pentru a înțelege cum se schimbă limba. Pentru vorbitorii obișnuiți, dialectul este pur și simplu forma limbii cu care au crescut - vehiculul natural pentru gândire și conexiune socială în cadrul comunității lor.