Suspiciunea rezonabilă este un standard legal care permite poliției să oprească și să rețină pe scurt pe cineva pe baza unor fapte specifice. Este inferioară unei cauze probabile. Necesită mai mult decât o presimțire. Ofițerul trebuie să indice anumite observații sau informații care sugerează că există o activitate criminală.

Curtea Supremă a stabilit standardul în cazul Terry v. Ohio din 1968. Cazul a implicat un ofițer de poliție care a observat bărbați trecând în mod repetat pe lângă vitrina unui magazin și a concluzionat că aceștia supravegheau locul. Curtea a decis că oprirea a fost legală deoarece ofițerul avea suspiciuni rezonabile bazate pe observațiile și experiența sa.

Ceea ce permite suspiciunea rezonabilă

• Reținere investigativă scurtă.
• O percheziție în căutarea armelor dacă ofițerul se teme pentru siguranța sa.
• Întrebări despre identitate și activitate.
• Nu permite o percheziție sau arestare completă.
• Nu justifică o detenție prelungită fără un motiv întemeiat.

Suspiciunea rezonabilă este specifică faptelor. O persoană care fuge dintr-o zonă cu criminalitate ridicată noaptea poate sau nu justifica o oprire, în funcție de totalitatea circumstanțelor. Un profil de curier de droguri nu este suficient. Instanțele iau în considerare ceea ce știa ofițerul în momentul opririi, nu ceea ce a aflat ulterior. Standardul pune în balanță siguranța publică cu dreptul garantat de al Patrulea Amendament împotriva confiscărilor nejustificate. Este un standard scăzut, dar nu este deloc un standard.