„Prima facie” înseamnă la prima vedere, pe prima vedere. În drept, descrie dovezi care sunt suficiente pentru a dovedi un fapt, cu excepția cazului în care cealaltă parte îl infirmă. Un caz prima facie îl ajută pe reclamant să treacă de primul obstacol. Nu garantează victoria, dar transferă sarcina probei asupra pârâtului.

Termenul apare în multe contexte. Un procuror prezintă un caz prima facie unui judecător pentru a obliga un inculpat să se prezinte în instanță. Un reclamant de discriminare la locul de muncă stabilește un caz prima facie demonstrând apartenența la o clasă protejată, calificarea pentru post, respingerea și circumstanțele care sugerează discriminarea. Odată ce acest lucru este demonstrat, angajatorul trebuie să articuleze un motiv legitim pentru respingere.

Prima facie în practică

• Dovezi suficiente pentru a continua, nu dovezi concludente.
• Mută ​​povara producției către cealaltă parte.
• Diferite elemente se aplică în diferite domenii ale dreptului.
• Neexercitarea unui caz prima facie pune capăt acțiunii.
• Probele contrare pot infirma o demonstrație prima facie.

Judecătorii folosesc această expresie pentru a separa cazurile care merită un proces de cele care nu. Este un mecanism de filtrare. Un reclamant care nu poate demonstra un caz prima facie pierde în urma unei hotărâri sumare sau a unei moțiuni de respingere. Un reclamant care poate ajunge la descoperirea probelor, unde ies la iveală dovezile reale. Prima facie este prima poartă, nu ultimul cuvânt.