Relațiile colective de muncă au propriul cadru juridic. Dreptul muncii reglementează drepturile lucrătorilor de a se organiza, de a negocia colectiv și de a face grevă și structurează obligațiile angajatorilor și sindicatelor în aceste procese.

Statutele protejează de obicei dreptul de a forma și de a se afilia la sindicate, impun negocierea cu bună-credință a condițiilor de angajare și interzic practicile de muncă neloiale atât din partea angajatorilor, cât și a sindicatelor. Agențiile specializate administrează adesea alegeri și remediază încălcările. Dreptul muncii este distinct de, deși este legat de, statutele mai ample privind salariile și discriminarea.

Contractele colective de muncă devin contracte executorii care guvernează mari părți ale relației de muncă. Litigiile pot ajunge la arbitraj în temeiul acestor acorduri. Echilibrul de putere dintre forțele de muncă și cele de conducere se schimbă odată cu modificările legislative și condițiile economice.

• Dreptul sindicatelor, negocierea colectivă și drepturile conexe
• Protejează organizarea și definește practicile neloiale
• Administrat parțial de agenții specializate
• Distins de reglementarea generală a muncii