Straturile de sol și rocă se acumulează în secvență. Stratigrafia este studiul acestor straturi, al ordinii și al relațiilor dintre ele, fiind utilizată pentru a stabili o cronologie relativă în arheologie și geologie.

Principiul superpoziției susține că, în depozitele nemodificate, straturile inferioare sunt mai vechi decât cele superioare. Arheologii înregistrează contextul stratigrafic al fiecărei descoperiri, astfel încât asociațiile și secvențele să poată fi reconstruite. Stratigrafia geologică corelează unitățile de rocă între regiuni și le leagă de scara de timp geologică.

Perturbările — gropi, vizuini, eroziune — complică interpretarea și trebuie recunoscute pe teren. Desenarea secțiunilor, fotografierea straturilor și utilizarea din ce în ce mai mare a înregistrării digitale păstrează informațiile stratigrafice. Fără o stratigrafie atentă, valoarea cronologică a materialului excavat se prăbușește.

• Studiul depozitelor stratificate și al ordinii lor
• Bazele datării relative în arheologie
• Se bazează pe suprapunere și context
• Necesită o înregistrare atentă pe teren