Puterea concentrată într-o singură persoană poate depăși controlul instituțional. O dictatură este o formă de guvernare în care un singur conducător sau un grup mic deține autoritatea absolută, neconstrânsă de limite constituționale efective sau de alegeri libere regulate.

Roma antică numea dictatori temporari în situații de urgență; dictaturile moderne au revendicat adesea autoritate permanentă. Acestea pot apărea în urma loviturilor de stat militare, a mișcărilor revoluționare sau a erodării sistemelor anterior democratice. Propaganda, supravegherea și represiunea opoziției le susțin de obicei.

Istoricii disting între dictaturile personaliste, sistemele bazate pe partide și regimurile militare, fiecare cu modele diferite de recrutare și succesiune. Performanța economică și sprijinul popular variază foarte mult. Studiul dictaturilor scoate la iveală atât mecanismele controlului autoritar, cât și condițiile în care astfel de sisteme slăbesc sau se prăbușesc.

• Conducerea unei singure persoane sau a unui grup mic cu putere absolută
• Lipsește constrângeri constituționale eficiente
• Menținut prin constrângere și propagandă
• Ia diverse forme instituționale