Înainte de Evul Mediu se află o vastă perioadă a experienței umane. Istoria antică examinează societățile de la inventarea scrisului acum aproximativ cinci mii de ani până la sfârșitul convențional al antichității, în jurul secolului al V-lea d.Hr. Aceasta acoperă Orientul Apropiat, Egiptul, Grecia, Roma, Persia, India și China, printre alte centre.

Sursele includ inscripții, cronici, monede și vestigii arheologice. Cercetătorii reconstituie sistemele politice, economiile, religiile și schimburile culturale pe distanțe lungi. Ascensiunea și decăderea imperiilor, dezvoltarea dreptului și a filosofiei și răspândirea tehnologiilor reprezintă teme majore.

Periodizarea variază în funcție de regiune; ceea ce este considerat „antic” în Mediterana diferă de cronologiile din Asia de Est. Dezbaterile continuă cu privire la fiabilitatea surselor literare ulterioare și la interpretarea dovezilor materiale. Istoria antică oferă contextul profund pe baza căruia epocile ulterioare s-au definit.

• Studiul trecutului îndepărtat dinaintea Evului Mediu
• Se bazează pe texte și arheologie
• Acoperă mai multe civilizații timpurii
• Încadrează originile multor instituții