Statele rareori stau singure atunci când apar amenințări. O alianță este un acord formal între două sau mai multe părți pentru a coopera în vederea securității sau a avantajelor comune. Tratatele prevăd de obicei apărarea reciprocă, consultarea sau sprijinul economic.

Alianțele au modelat deopotrivă războaiele și perioadele de pace. Tripla Înțelegere și Puterile Centrale au încadrat taberele adverse în 1914. NATO a legat ulterior statele nord-americane și europene printr-un pact de apărare colectivă. Alianțele pot descuraja agresiunea, dar riscă și să atragă membrii în conflicte pe care altfel le-ar putea evita.

Istoricii examinează textul tratatelor, corespondența privată a liderilor și planificarea militară care a urmat. Unele alianțe se dovedesc durabile; altele se prăbușesc atunci când interesele diverg. Echilibrul puterii, în orice epocă, se bazează adesea pe rețeaua de alianțe pe care statele aleg să le țeasă sau să le abandoneze.

• Acord formal de cooperare reciprocă
• De obicei concentrat pe apărare sau securitate
• Poate descuraja sau escalada conflictul
• Studiat prin tratate și documente diplomatice