Plăcile pot aluneca una pe lângă alta fără a crea sau distruge crusta tectonică. O limită de transformare este zona în care are loc această forfecare orizontală. Mișcarea este de obicei localizată pe una sau mai multe falii de alunecare directă.

Majoritatea limitelor de transformare compensează segmente ale dorsalelor medio-oceanice, permițând centrelor de expansiune să acomode mișcarea pe un Pământ sferic. Falia San Andreas din California este o limită continentală de transformare între plăcile Pacificului și America de Nord. Cutremurele de-a lungul dorsalelor de transformare sunt frecvente, dar de obicei mai puțin profunde decât cele din zonele de subducție.

Deoarece scoarța nu este nici creată, nici consumată, limitele de transformare nu au vulcanismul caracteristic marginilor divergente și convergente. Cu toate acestea, acestea produc văi liniare, cursuri de apă decalate și alte caracteristici geomorfologice distinctive. Înțelegerea mișcării de transformare este esențială pentru evaluarea hazardului seismic în regiuni precum California și Noua Zeelandă.

• Limita plăcii cu mișcare de forfecare orizontală
• Nici nu creează, nici nu distruge crusta
• Adesea compensează dorsalele medio-oceanice
• Caracterizat prin falii de tip ruptură și cutremure