Zona de saturație este stratul subteran în care toate spațiile porilor sunt umplute cu apă. Se află sub pânza freatică. Deasupra acesteia se află zona de aerare, unde porii conțin aer și o parte din apă. Limita dintre ei este pânza freatică. Pânza freatică crește și scade odată cu precipitațiile și seceta.

Apa subterană umple zona de saturație. Se mișcă încet prin pori și fracturi. Debitul depinde de material. Nisipul și pietrișul transmit apa rapid. Argila o transmit lent. Zona de saturație este sursa fântânilor. O fântână pompează apa din zona saturată. Dacă debitul pompei depășește debitul de reîncărcare, nivelul pânzei freatice scade. Fântâna se usucă.

Concepte de zonă de saturație

• Pânza freatică: partea superioară a zonei saturate.
• Reîncărcare: apa care intră în zona saturată.
• Deversare: apă care părăsește zona saturată.
• Acvifer: un strat permeabil care reține apa.
• Acvitard: un strat cu permeabilitate scăzută care restricționează curgerea.

Zona de saturație este esențială pentru alimentarea cu apă. Jumătate din populația lumii se bazează pe apele subterane. În unele regiuni, apele subterane se epuizează mai repede decât sunt reîncărcate. Acviferul Ogallala din Statele Unite este un exemplu faimos. Acesta susține agricultura în opt state. Dar este pompat pe uscat. Nivelul pânzei freatice scade. Fântânile se defectează. Zona de saturație se micșorează. Aceasta este o problemă. Apa subterană este o resursă regenerabilă, dar numai dacă reîncărcarea ține pasul cu debitul. În multe locuri, nu se întâmplă acest lucru. Zona de saturație este invizibilă. Este subterană. Dar este esențială. Este apa pe care o bem. Este apa cu care irigam. Este apa care susține viața.