Unele povești se află la granița dintre istorie și mit. O legendă este o narațiune tradițională considerată în mod obișnuit ca fiind istorică, chiar dacă baza sa factuală poate fi incertă sau amplificată. Regele Arthur, Robin Hood și multe povești fondatoare locale aparțin acestei categorii. De obicei, acestea implică personaje umane și decoruri care par mai apropiate de lumea reală decât zeii și evenimentele cosmice ale mitului pur.

Legendele explică adesea originea unui nume de loc, a unui obicei sau a unui punct de reper. De asemenea, pot celebra eroi culturali sau pot avertiza împotriva anumitor comportamente. Deoarece sunt transmise oral și ulterior în scris, versiunile se înmulțesc, iar detaliile se schimbă. Istoricii încearcă să selecteze posibile nuclee de fapt din acumularea ulterioară; povestitorii și comunitățile prețuiesc adesea legenda pentru semnificația sa, mai degrabă decât pentru acuratețea sa strictă.

Eticheta „legendă” nu înseamnă că povestea este falsă; înseamnă că povestea a căpătat o viață dincolo de dovezile verificabile. În literatură și cultura populară, legendele continuă să fie repovestite, adaptate și contestate. Ele ocupă un teren de mijloc unde se întâlnesc memoria colectivă, imaginația și dorința de origini semnificative.