Acoperirea riscurilor reduce riscul prin preluarea de poziții compensatorii în active conexe. Scopul nu este de a câștiga bani. Ci de a reduce șansa de a-i pierde. O companie aeriană îngrijorată de prețurile combustibililor poate cumpăra contracte futures a căror valoare crește dacă prețurile petrolului cresc. Un fermier îngrijorat de o scădere a prețului poate vinde contracte futures pentru a-și bloca prețul. O companie cu venituri în străinătate poate utiliza contracte valutare pentru a se proteja împotriva fluctuațiilor cursului de schimb.

Acoperirea riscurilor funcționează prin asocierea unei poziții cu una opusă. Dacă una pierde din valoare, cealaltă câștigă. Efectul net este o fluctuație mai mică în ambele direcții. Acoperirea riscurilor nu poate elimina complet riscul. Îl poate reduce. Costul este adesea un randament potențial mai mic. Un portofoliu acoperit sacrifică creșterea pentru a limita pierderea. Acest compromis merită atunci când riscul este inacceptabil.

Nu toate acoperirile împotriva riscurilor funcționează conform așteptărilor. Riscul de bază apare atunci când acoperirea împotriva riscurilor nu este perfect corelată cu expunerea subiacentă. O poziție acoperită împotriva riscurilor poate totuși pierde bani dacă relația se descompune. Supraacoperirea împotriva riscurilor poate transforma o acoperire împotriva riscurilor într-un pariu speculativ. Regulile contabilității de acoperire împotriva riscurilor sunt complexe. Companiile trebuie să își documenteze cu atenție acoperirile împotriva riscurilor. Atunci când este realizată bine, acoperirea împotriva riscurilor oferă stabilitate și predictibilitate. Atunci când este realizată prost, adaugă costuri și confuzie fără a reduce riscul.

Instrumente comune

• Contracte futures
• Opțiuni
• Schimburi
• Contracte forward
• ETF-uri inverse