La un moment dat, o companie deține anumite lucruri și datorează anumite sume. Bilanțul prezintă aceste active, pasive și capitalul propriu rezidual. Activele apar pe o parte; pasivele și capitalul propriu pe cealaltă. Cele două părți trebuie să fie echilibrate: activele sunt egale cu pasivele plus capitalul propriu. Situația financiară este o imagine de ansamblu, mai degrabă decât o înregistrare a fluxurilor în timp.

Activele curente și datoriile curente sunt separate de elementele pe termen lung, astfel încât lichiditatea să poată fi evaluată. Capitalul propriu reprezintă creanța reziduală a proprietarilor după scăderea datoriilor. Analiștii utilizează rapoarte derivate din bilanț - raportul datorii/capitaluri proprii, raportul datorii curente și altele - pentru a evalua sănătatea financiară și riscul.

Bilanțul este întocmit conform standardelor contabile care dictează regulile de recunoaștere și evaluare. Diferite alegeri privind amortizarea, metodele de inventariere sau tratamentul activelor necorporale pot afecta cifrele. Prin urmare, cititorii au nevoie atât de cifre, cât și de o înțelegere a politicilor care stau la baza acestora. Împreună cu contul de profit și pierdere și situația fluxurilor de numerar, bilanțul formează nucleul raportării financiare.