Acidificarea oceanelor este scăderea pH-ului oceanului cauzată de absorbția dioxidului de carbon. Când CO2 se dizolvă în apa de mare, acesta formează acid carbonic. Acel acid eliberează ioni de hidrogen, scăzând pH-ul. De la revoluția industrială, pH-ul oceanului a scăzut cu aproximativ 0,1 unități. Sună puțin. Reprezintă o creștere de aproximativ 30% a acidității.

Chimia afectează viața marină. Coralii, stridiile, scoicile și aricii de mare își construiesc cochilii și schelete din carbonat de calciu. Apa mai acidă face acest lucru mai dificil. Cochiliile se dizolvă mai repede decât se formează. Unele specii încetează să crească. Altele mor. Efectele se răspândesc prin rețelele trofice, amenințând pescuitul și economiile de coastă.

Oceanul a absorbit aproximativ un sfert din emisiile de CO2 produse de om. Acest lucru a încetinit încălzirea, dar cu un cost. Acidificarea se întâmplă mai repede decât în ​​orice alt moment din ultimii milioane de ani. Reducerea emisiilor este singura soluție reală. Măsurile locale, cum ar fi restaurarea ierbilor marine, pot ajuta în zone mici, dar nu pot opri chimia la scară globală.

Efecte cheie

• Dizolvarea cochiliei și a scheletului
• Albirea și moartea coralilor
• Perturbarea rețelelor trofice
• Declinul pescuitului
• Absorbția redusă a carbonului din oceane