Naturalismul este o mișcare literară de la sfârșitul secolului al XIX-lea care a aplicat principii deterministe și științifice descrierii vieții umane. Personajele sunt prezentate ca produse ale eredității, mediului și condițiilor sociale aflate în afara controlului lor deplin.

Influențați de Darwin, Zola și alții, scriitori naturaliști precum Crane, Norris și Dreiser au portretizat sărăcia, dependența și luptele sociale cu detalii clinice și fără consolare romantică. Intrigile se termină adesea cu înfrângere sau cu simpla supraviețuire. Tonul poate fi detașat sau amarnic de ironic. Naturalismul diferă de realism prin determinismul său filosofic mai explicit și prin concentrarea sa asupra straturilor sociale inferioare și a situațiilor extreme.

Mișcarea a fost mai puternică în unele literaturi naționale decât în ​​altele și a fost curând contestată de abordări moderniste și de altă natură. Moștenirea sa persistă în ficțiunea care pune accentul pe forțele sociale, impulsurile biologice și limitele acțiunii individuale. Citirea operelor naturaliste poate fi sumbră, însă acestea vizau o relatare veridică a forțelor pe care literatura mai puțin pronunțată prefera să le ignore.

Ficțiunea care tratează ființele umane ca organisme modelate de forțe pe care nu le pot stăpâni aparține tradiției naturaliste.