Poezia narativă spune o poveste prin versuri. Ea combină caracteristicile structurale ale narațiunii - personajul, intriga, decorul - cu resursele limbajului poetic.

Epopeile, baladele și romanțele în versuri sunt forme majore ale poeziei narative. Povestea poate fi scurtă sau de lungimea unei cărți; relatarea poate fi simplă sau foarte stilizată. Spre deosebire de poezia lirică, care se concentrează pe un moment de sentiment sau percepție, poezia narativă se desfășoară prin timp și eveniment. Spre deosebire de narațiunea în proză, aceasta folosește metrul, modelul sonor și imaginile concentrate ca elemente esențiale ale povestirii.

Poeții narativi trebuie să gestioneze ritmul informației, echilibrul dintre acțiune și reflecție și cerințele formei de versuri alese. Unele poezii narative pun accentul pe intrigă; altele folosesc povestea în principal ca vehicul pentru descriere, digresiune sau explorare tematică. Forma rămâne vitală atât în ​​modurile tradiționale, cât și în cele experimentale.

O poezie al cărei scop principal este de a relata o succesiune de evenimente este poezie narativă.