O baladă este o poezie sau un cântec narativ care spune o întâmplare în strofe scurte, adesea cu o schemă de rimă simplă și un refren. Baladele tradiționale erau transmise oral înainte de a fi culese în format tipărit.

Baladele populare tratează de obicei dragostea, trădarea, violența sau supranaturalul și trec rapid de la un incident la altul, cu puțină analiză psihologică. Limbajul este simplu, dialogul este rar, iar accentul se pune pe acțiune și rezultat. Baladele literare, scrise de poeți cunoscuți, imită forma, adăugând adesea o complexitate mai mare a limbajului sau a temei. „Balada marinarului bătrân” de Coleridge și „La Belle Dame sans Merci” de Keats sunt exemple celebre ale acestui tip literar.

Strofa baladei alternează de obicei versuri de tetrametru și trimetru iambic, cu o schemă de rimă abcb. Refrenele și repetiția incrementală ajută povestea să se fixeze în memorie - o caracteristică esențială pentru transmiterea orală. Compozitorii moderni continuă să se inspire din tradiția baladei ori de câte ori au nevoie de un vehicul narativ compact.

O poveste comprimată în strofe asemănătoare unui cântec și purtată de ritm și refren este o baladă.