Stagflația combină două probleme care nu ar trebui să se întâmple împreună: inflația ridicată și creșterea stagnantă. Prețurile cresc în timp ce economia stagnează. Șomajul rămâne ridicat. Instrumentele tradiționale se luptă să le rezolve pe amândouă simultan.

Termenul a intrat în vocabular în anii 1970. Șocurile petroliere au crescut costurile. Guvernele au răspuns cu stimulente, care au alimentat inflația. Băncile centrale s-au confruntat cu o dilemă. Creșterea ratelor dobânzilor ar combate inflația, dar ar adânci recesiunea. Reducerea ratelor dobânzilor ar ajuta creșterea economică, dar ar agrava inflația.

Stagflația este dureroasă și toxică din punct de vedere politic. Angajații își pierd din valoare salariile. Întreprinderile se confruntă cu costuri în creștere și o cerere slabă. Guvernele își pierd popularitatea. Episodul din anii 1970 s-a încheiat abia după ce băncile centrale au majorat brusc ratele dobânzilor, provocând o recesiune severă, dar rupând spirala inflației.

Caracteristici cheie

• Inflație ridicată
• Creștere lentă sau negativă
• Șomaj ridicat
• Șocuri de ofertă
• Dilema politică