Costul marginal este costul suplimentar al producerii unei unități suplimentare. Sună tehnic. De fapt, este intuitiv. Dacă o brutărie a produs deja 100 de pâini și produce încă una, costul marginal este reprezentat de făină, drojdie și manopera pentru acea singură pâine. Costurile fixe, cum ar fi chiria, nu se schimbă.

Costul marginal scade de obicei la început, apoi crește. La început, o fabrică poate distribui costurile fixe și se poate specializa. Muncitorii devin eficienți. Dar, în cele din urmă, adăugarea mai multor muncitori sau mașini în același spațiu provoacă congestie. Fiecare unitate suplimentară costă mai mult decât precedenta.

Acest concept determină deciziile de producție. O companie maximizează profitul acolo unde costul marginal este egal cu venitul marginal. Dacă producerea unei unități în plus costă mai mult decât câștigă, oprește-te. Dacă costă mai puțin, produce mai mult. Logica este simplă. Aplicarea ei cu date din lumea reală nu este.

Puncte cheie

• Modificarea costului total împărțită la modificarea cantității
• Exclude costurile fixe
• Curbă în formă de U în teorie
• Este egal cu venitul marginal la profitul maxim
• Baza curbelor ofertei