Balanța comercială măsoară decalajul dintre ceea ce o țară vinde în străinătate și ceea ce cumpără din alte țări. Exporturile minus importurile. Dacă o țară exportă mai mult decât importă, înregistrează un surplus comercial. Dacă importă mai mult, înregistrează un deficit. Cifra este raportată lunar și trimestrial și influențează piețele.

Un deficit nu este automat un dezavantaj. Statele Unite au înregistrat deficite comerciale timp de decenii, în timp ce își dezvoltă economia. Un surplus nu este automat un avantaj. Germania și China înregistrează surplusuri, dar la fel și țările cu o cerere internă slabă. Contextul contează: valorile monedelor, ratele de economisire și lanțurile globale de aprovizionare modelează echilibrul.

Politicienii folosesc adesea balanța comercială drept un indicator de performanță. Economiștii, de obicei, resping argumentele. Balanțele comerciale bilaterale, în special, pot fi înșelătoare, deoarece componentele traversează granițele de mai multe ori. Un telefon asamblat în China poate conține piese din Japonia, Coreea de Sud și SUA. Cifra finală a exporturilor creditează China, dar valoarea este împărțită.

Termeni cheie

• Exporturi: bunuri și servicii vândute în străinătate
• Importuri: bunuri și servicii cumpărate din străinătate
• Excedent comercial: exporturile depășesc importurile
• Deficit comercial: importurile depășesc exporturile