Mergeți pe raionul unui supermarket și numărați mărcile de pastă de dinți. Colgate, Crest, Sensodyne, Tom's of Maine și o duzină de mărci de magazin. Nu sunt identice, dar sunt înlocuitori apropiați. Fiecare marcă are o putere mică în stabilirea prețurilor, deoarece unii consumatori o preferă. Aceasta este concurența monopolistică: mulți vânzători oferă produse similare, dar nu identice.

Structura se situează între concurența perfectă și monopol. La fel ca în cazul concurenței perfecte, există numeroase firme și intrare liberă. La fel ca în cazul monopolului, fiecare firmă se confruntă cu o curbă a cererii descendentă, deoarece produsul său este diferențiat. O cafenea poate crește ușor prețurile fără a-și pierde toți clienții, dar le poate crește prea mult și oamenii se mută la cafeneaua de alături.

Firmele aflate în competiție monopolistică concurează mai mult decât pe preț. Ele fac publicitate, proiectează ambalaje, oferă programe de fidelizare și cultivă imagini de marcă. Aceste eforturi pot fi risipitoare, dar oferă și varietate consumatorilor. Rezultatul de echilibru este ineficient în sensul din manuale: firmele produc mai puțin decât cantitatea optimă din punct de vedere social și percep taxe mai mari decât costul marginal. Cu toate acestea, ineficiența cumpără diversitate, iar majoritatea consumatorilor par dispuși să plătească pentru ea.

Caracteristici cheie

• Mulți cumpărători și vânzători
• Diferențierea produselor
• Intrare și ieșire libere
• O anumită putere de stabilire a prețurilor
• Concurența fără bază de preț