Doi suspecți sunt interogați separat. Fiecare poate mărturisi sau poate păstra tăcerea. Dacă amândoi păstrează tăcerea, primesc pedepse ușoare. Dacă unul mărturisește și celălalt nu, cel care mărturisește este eliberat, iar celălalt primește o pedeapsă grea. Dacă amândoi mărturisesc, amândoi primesc pedepse moderate. Aceasta este dilema prizonierului, cea mai faimoasă problemă din teoria jocurilor și surprinde un adevăr fundamental: alegerile individuale raționale pot produce rezultate colective negative.

Teoria jocurilor studiază interacțiunile strategice, situații în care câștigul fiecărei persoane depinde de ceea ce fac ceilalți. A fost dezvoltată de John von Neumann și Oskar Morgenstern în anii 1940 și extinsă de John Nash, al cărui concept de echilibru a câștigat Premiul Nobel. Astăzi este utilizată în economie, științe politice, biologie și strategie militară.

Aplicațiile din lumea reală sunt peste tot. Proiectarea licitațiilor, negocierile privind forța de muncă, războaiele prețurilor între companiile aeriene, cursa înarmărilor între națiuni. Teoria nu prezice întotdeauna perfect, deoarece oamenii nu sunt întotdeauna raționali, iar jocurile sunt adesea mai complexe decât presupun modelele. Dar oferă un limbaj pentru a gândi despre conflict și cooperare, iar acest limbaj s-a dovedit remarcabil de util.

Concepte cheie

• Jucători, strategii și recompense
• Echilibrul Nash
• Dilema prizonierului
• Jocuri cu sumă zero versus jocuri cu sumă pozitivă
• Jocuri repetate și cooperare